Iata ca a mai trecut inca o saptamana si e vremea asa cum v-am promis sa va mai prezint inca un student talentat.Voi fi din nou scurta si la obiect privind prezentarea lui, nu din motive de timp sau din economie de cuvinte, ci din simplul motiv ca nu imi pot permite sa caracterizez o persoana pe care nu o cunosc indestul.Tot ce va pot spune este ca numele lui este Lucian si ca probabil, voi cititorii blogului il cunoasteti intrucat face si el parte din categoria bloggerilor de la facultatea de Sociologie ;)).Desi multi dintre noi au fost de-e dreptul pusi in dificultate de alegerea temei pentru blog, Lucian a fost printre primii care ne indemna, prietenos sa ii citim poeziile ce faceau subiectul acestuia...asa ca eu am intrat, le- am citit, mi-au placut si azi ii dedic un intreg articol aici, pe blogul meu.Una din preferatele mele se numeste "femeia mea" si va invit sa o lecturati si voi, dar nu inainte de a afla cateva lucruri despre autorul ei dintr-u foarte scurt "interviu"..
"Emi:La ce varsta ai inceput sa scrii?
Lucian:pai din clasa 5-a , aveam o profesoara care mi`a "torturat" imaginatia si am ramas marcat...
Emi:Ce anume te inspira?
Lucian:despre inspiratie, aici e greu, nu stiu daca exista un element fix..probabil cate putin din toate:experientele personale si impersonale
Emi:Cum poti descrie activitatea asta?
Lucian:cateva minute alocate rar pentru iesirea din cotidian, griji si stresuri inutile sau alttfel spus, relaxare"
"Un surâs.
Zâmbet...dulce aprins de noapte.
Ochii ei citeau aievea,Labirinturi, sânge îmbătat.
Femeia mea, aşteaptă luna
Să se arunce-n vise, şoapte,
Tic-Tac, Cronos, iluzii...ce hilar...
Aici e EA...
Frânte aripi deschid comori aprinse.
Îmi soarbe universul sumbru,Iar eu tac.
În tine ard cuvânt nespus,de timp surpat...
Azi a fost plecat , monosilabic, e spulberat,
Aruncat în cercuri de fum...Azi,Nu am cum..
Reflecţie, direcţie, concepţie,
Vinovat cu glas de tobe..
Ritualuri ce îţi vestesc sosirea
Femeia mea,
Îţi doresc să mă fi uitat."
